Contextul General European

Contextul General European al anului 1848

Secolul al XIX-lea este caracterizat de istorici și economiști drept una dintre cele mai agitate perioade istorice ale Europei. Revoluțiile de la 1848 o afectează aproape în întregime, cu excepția Rusiei, Marii Britanii, Spaniei și țărilor scandinave. După cum declara un istoric din acel timp, aceste revoluții au constituit o „surpriză minunată a vremurilor”, o primăvară a popoarelor europene. Și totuși, acumulările unor dezechilibre și tensiuni între generații, între păturile sociale, prevesteau aceste mari mișcări cu caracter revoluționar: mutațiile populațiilor, care deveneau din ce în ce mai urbane, conservatorismul majiorității guvernelor, nerecunoașterea aspirațiilor naționale ale popoarelor, duritatea condițiilor sociale, subestimarea gravității crizei economice care se manifesta încă din anul 1845. Revoluţia s-a răspândit cu repeziciune şi a îmbrăcat mai multe forme: de la lupta pentru unitate naţională şi drepturi politice până la eliberarea socială.

Sa mergem inapoi in timp... Odată cu încheierea Congresului de la Viena (oct. 1814-iun. 1815) în prima jumătate a sec. XIX se va crea Sfânta Alianță (Imperiul Rus-Alexandru I, Prusia – Frederic Wilhelm al II-lea și Imperiul Austriac – Francisc I).

Alexandru I

        

Frederic Wilhelm II

Francisc I

Astfel, Europa devenea dominata de interesele marilor puteri deși se spunea că națiunile ar fi fost capabile să își găsească un loc fiecare și o modalitate de coexistență. În fapt, tratatul avea ca scop apărarea monarhiilor absolutist și a caracterului lor creștin, pentru că Sfânta Alianță era ortodoxă, catolică și protestantă, în fața avansului liberalismului în Europa. Mai pe scurt, obiectivul ei era acela de a păstra ordinea și hotarele existente la acea data și cel mai important de a înăbuși orice tentativă revoluționară. În contextul acesta oazele de democrație erau văzut drept Anglia, Belgia și Franța.

„Primăvara popoarelor“ a reprezentat un moment istoric excepțional în cursul istoriei umanității. Ca o uriașă reacție în lanț, de la Oceanul Atlantic la Marea Nordului, de la Marea Mediterană la Marea Neagră, fluxul revoluționar a cuprins succesiv națiunile, care s-au ridicat la luptă, răsturnând sechelele Vechiului Regim restaurat și punând definitiv capăt erei Sfintei Alianțe. Întreaga Europă a fost direct sau indirect sub semnul revoluției. Cronologic, cu caracteristici proprii, marile răsturnări au început să se manifeste în Elveția și în sudul Italiei, încă de la sfârșitul anului 1847.

Trăiască revoluţia, multe salve de tun!